Actoria poate părea ceva la care doar anumite persoane pot avea acces, la care privești de la distanță cum alții o fac sau pentru care trebuie să ai înzestrare divină. Dar nu e chiar așa, actoria e mult mai mult de atât, e ceva ce te poate ajuta, te poate echilibra și te face mai fericit. Hai să îți povestesc ceva!
Când eram mică, visam să fiu actriță. Mă uitam la televizor și când vedeam un film visam că eu sunt acolo și joc. Imitam personaje, iar de cele mai multe ori mă imaginam în film. Țîn minte că era un film când eram eu mică, „Tânăr și Neliniștit”, și îmi plăcea să o joc pe Victoria sau diverse personaje. Jucam „Ioana și Cucoana” cu sora mea mai mare în casă (îmi plăcea să fiu mereu cucoana:) ) și ori de câte ori mă jucam cu copiii îmi plăcea să jucăm povești unde să fim diferite personaje.
Poate că și tu ai făcut unul din lucrurile acestea când erai mic, dar ai luat-o ca pe o joacă. Așa am făcut și eu. Până la un punct în viața mea când această „joacă” a revenit în viața mea. Eram anul I la facultate și o fată, random pe Facebook, mi-a dat mesaj dacă vreau să fac parte dintr-o trupă de teatru. Deși, sceptică la început, am acceptat provocarea și m-am înscris, îmbrățișând din nou pasiunea din copilărie. Am acceptat nu neapărat pentru că voiam să fiu actriță, îmi trecuse acest gând de la 6 ani când jucam „Ioana și cucoană” în sufragerie, însă am găsit-o ca pe o oportunitate de a cunoaște oameni, de a-mi face prieteni, de a scăpa de inhibiții, de a învăța ceva nou și, nu în ultimul rând, de a mă distra.
Primul an de facultate pentru mine nu a fost ușor, eram singură, într-un oraș mare (eu fiind de la țară, de fel), nu cunoșteam pe nimeni, timiditatea din liceu încă rămăsese și să nu mai zic că pășeam într-un domeniu unde dezinvoltura și vorbitul e la mama ei acasă – jurnalismul. Nu mă simțeam pregătită, eram crispată tot timpul și mă simțeam singură, îmi venea chiar și să renunț. Însă cursurile de actorie m-au ajutat, am devenit mai dezinvoltă, m-a ajutat să comunic mai ușor, să nu îmi mai fie așa teamă de oameni noi, să îmi exprim sentimentele mult mai ușor, să mă simt liberă și să vorbesc detașat și mai ales mi-am făcut prieteni, simțeam că fac parte dintr-o comunitate și nu mai eram singură.
Anii au trecut, însă pasiunea a rămas. Fapt pentru care am de gând să continui la un nivel mai înalt cu această pasiune. M-a făcut să realizez niște lucruri pe care le uitasem și m-a ajutat să îmi redescopăr pasiunea din copilărie.
Am ales să îți povestesc acest capitol din viața mea ca să vezi cum te poate ajuta un curs de actorie și câte beneficii are. Nu trebuie neapărat să îți dorești să fii actor (dacă îți dorești-foarte bine), poate ești o persoană mai timidă și vrei să scapi de inhibiții, poate la locul tău de muncă ai nevoie de o dicție mai bună, poate vrei să îți fie mai ușor să vorbești cu oamenii sau pur și simplu vrei să încerci o activitate nouă și să te distrezi. Dacă da, nu mai sta pe gânduri, acceptă provocarea ca și mine și hai în echipa GLorryArt unde se țin cursuri de actorie pentru adulți și copii, nu se ține cont de vreun criteriu anume, nu trebuie să mai fi jucat înainte sau să fi avut vreo tangență cu actoria, poți să vii dintr-un domeniu total opus, trebuie doar să vii cu bună dispoziție și dorința de a învăța ceva nou.
Cursurile de actorie te ajută în viața de zi cu zi, te ajută să îți descoperi sinele și să te conectezi cu el, să îți descoperi limitele și să le depășești, să îți dezvolți vocabularul, să îți stimulezi memoria, să îți stimulezi inteligența emoțională, să îți crești încrederea în sine și multe altele. Dar degeaba îți înșir eu atâtea, mai bine vino să vezi pe pielea ta. Cine știe, poate o să ai o revelație ca și mine;)
Hai, încearcă!:)
Articol scris de Nicoleta Fleican
